OUG 8/2026 modifică pragul mijloacelor fixe: de la 2.500 lei la 5.000 lei

Prin Ordonanța de urgență nr. 8/2026, publicată în Monitorul Oficial în data de 25 februarie 2026, Guvernul României a majorat valoarea fiscală minimă de la care un bun este considerat mijloc fix amortizabil, de la 2.500 lei la 5.000 lei. Modificarea face parte din pachetul de relansare economică și stimulare a investițiilor și produce efecte începând cu data publicării în Monitorul Oficial.

Context: de ce era necesară această modificare?

Pragul de 2.500 lei fusese stabilit prin HG nr. 276/2013 și rămăsese neschimbat timp de peste 12 ani. În această perioadă, inflația și creșterea generală a prețurilor au făcut ca numeroase bunuri de valoare mică — scule, echipamente IT, mobilier de birou, telefoane, aparatură — să fie clasificate automat drept mijloace fixe și supuse regimului de amortizare pe mai mulți ani, deși din punct de vedere economic ar fi trebuit tratate ca simple cheltuieli curente.

Această situație genera o povară administrativă inutilă, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii: evidență separată, registru de mijloace fixe, calcul lunar de amortizare, toate pentru bunuri cu valori modeste. Majorarea pragului la 5.000 lei rezolvă practic această problemă pentru o categorie largă de achiziții.

Ce prevede exact OUG 8/2026

1. Noul prag fiscal: 5.000 lei

Începând cu 25 februarie 2026, un bun cu valoare de intrare mai mică de 5.000 lei nu mai trebuie tratat ca mijloc fix amortizabil din punct de vedere fiscal. Valoarea sa poate fi dedusă integral ca cheltuială deductibilă în perioada în care bunul este achiziționat și pus în funcțiune.

Important: această limită privește exclusiv amortizarea fiscală, adică deducerea valorii bunului la calculul impozitului pe profit sau a impozitului pe venitul microîntreprinderilor. Nu este o regulă contabilă — din perspectivă contabilă (conform OMFP 1802/2014), entitatea poate stabili prin politicile sale contabile interne un prag diferit.

2. Actualizare anuală în funcție de inflație

O noutate importantă față de reglementarea anterioară: pragul de 5.000 lei nu va mai rămâne fix pe termen nedefinit. OUG 8/2026 prevede că valoarea minimă de intrare a mijloacelor fixe va fi actualizată anual prin hotărâre de guvern, în funcție de indicele prețurilor de consum. Astfel se evită repetarea situației din perioada 2013–2026, când pragul a rămas înghețat în timp ce prețurile au crescut semnificativ.

3. Regimul bunurilor existente în patrimoniu la 31.12.2025

Modificarea nu se aplică retroactiv. Bunurile cu valoare cuprinsă între 2.500 lei și 5.000 lei care se aflau deja în patrimoniul entității la data de 31 decembrie 2025 și care erau în curs de amortizare continuă să fie amortizate pe durata normală de funcționare rămasă, conform planului de amortizare existent. Nu se trec integral pe cheltuieli la data intrării în vigoare a OUG.

4. Amortizarea superaccelerată — exclusiv în 2026

Tot prin OUG 8/2026 se introduce, exclusiv pentru anul fiscal 2026, o metodă nouă de amortizare: amortizarea superaccelerată. Aceasta se aplică activelor noi din:

• Subgrupa 2.1 — Echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instalații de lucru)
• Subgrupa 2.4 — Animale și plantații

Condiția: bunurile trebuie să fie noi și puse în funcțiune între 1 ianuarie și 31 decembrie 2026. Metoda permite deducerea fiscală a 65% din valoarea mijlocului fix în primul an, restul de 35% repartizându-se uniform pe durata normală de funcționare rămasă.

Această facilitate este cumulabilă cu scutirea de impozit pe profitul reinvestit, generând un dublu avantaj fiscal pentru companiile care investesc în echipamente în cursul anului 2026.

Impactul practic: fiscal vs. contabil

O distincție esențială pe care orice contabil trebuie să o rețină: pragul de 5.000 lei este o regulă fiscală, nu contabilă.

Din punct de vedere fiscal (Codul fiscal, Legea nr. 227/2015): bunurile sub 5.000 lei achiziționate după 25 februarie 2026 se deduc integral în anul achiziției, fără amortizare.

Din punct de vedere contabil (OMFP 1802/2014): entitatea are libertatea să stabilească prin politicile contabile proprii pragul de la care un bun este recunoscut ca imobilizare corporală. Dacă politica internă prevede un prag mai mic (de exemplu 2.500 lei), bunul va fi contabilizat ca imobilizare și amortizat contabil, dar deducerea fiscală va fi integrală în primul an. Aceasta generează diferențe temporare impozabile care trebuie gestionate prin impozit amânat.

Recomandarea practică este actualizarea politicilor contabile pentru a alinia pragul intern la noul prag fiscal de 5.000 lei, eliminând astfel diferențele temporare și simplificând evidența.

Notă importantă: imobilizările sub 5.000 lei pot fi înregistrate în conturile 21x

Prezentarea de mai sus descrie tratamentul cel mai simplu și cel mai frecvent aplicat în practică. Există însă o nuanță esențială pe care entitățile trebuie să o cunoască: pragul de 5.000 lei este o noțiune strict fiscală, nu contabilă. Codul fiscal definește mijlocul fix amortizabil inclusiv prin condiția de valoare (art. 7, pct. 21 și art. 28, alin. 2), însă reglementările contabile (OMFP nr. 1.802/2014, pct. 190) nu condiționează recunoașterea unei imobilizări corporale de o valoare minimă — ci doar de îndeplinirea definiției: utilizare pe o perioadă mai mare de un an, în scopul producției, prestării de servicii, închirierii sau în scopuri administrative.

Prin urmare, un bun cu valoarea sub 5.000 lei care îndeplinește această definiție poate fi înregistrat contabil în conturile de imobilizări corporale și amortizat pe durata estimată de utilizare. Fiscal, contribuabilul are două opțiuni, conform art. 28, alin. (2¹) din Codul fiscal:

• deducerea integrală a valorii fiscale în luna intrării în patrimoniu (sau punerii în funcțiune), sau
• deducerea eșalonată, prin amortizare fiscală conform catalogului, identic cu tratamentul bunurilor peste 5.000 lei.

Opțiunea se exercită la data intrării bunului în patrimoniu și produce efecte exclusiv fiscal. Contabil, amortizarea continuă să se înregistreze normal, pe durata de viață utilă estimată (681 = 281), indiferent de opțiunea fiscală aleasă. Această abordare generează un impozit amânat (diferență temporară), care trebuie recunoscut conform IAS 12 / OMFP 1.802/2014 de către entitățile care aplică aceste prevederi.

Această flexibilitate este relevantă mai ales când o societate achiziționează volume mari de active cu valoare individuală sub 5.000 lei (echipamente IT, mobilier, aparatură), a căror trecere integrală pe cheltuieli într-o singură lună ar distorsiona imaginea fidelă a situațiilor financiare. Înregistrarea lor la imobilizări și amortizarea pe durata reală de utilizare asigură o imagine mai fidelă în bilanț și o distribuție mai corectă a cheltuielilor în timp.

Din punct de vedere documentar, decizia de a trata un bun sub 5.000 lei ca imobilizare corporală (în loc de obiect de inventar sau cheltuială directă) trebuie să fie fundamentată și documentată. Practic, entitatea trebuie să stabilească prin politici contabile (aprobate prin decizie a administratorului sau, după caz, prin hotărârea organului de conducere) criteriile după care face această clasificare — de exemplu, durata estimată de utilizare, natura bunului sau pragul valoric intern adoptat. Aceste politici contabile fac parte din documentația obligatorie a entității și stau la baza oricărui control fiscal sau audit.

Exemple practice

Exemplul 1 — Achiziție laptop 4.200 lei (martie 2026)

O societate plătitoare de impozit pe profit achiziționează în martie 2026 un laptop în valoare de 4.200 lei (fără TVA).

• Înainte de OUG 8/2026: laptopul depășea pragul de 2.500 lei → se înregistra ca mijloc fix (cod 2.2.9, durata 2–4 ani) și se amortiza liniar timp de 2–4 ani.
• După OUG 8/2026: valoarea de 4.200 lei este sub noul prag de 5.000 lei → cheltuială deductibilă integrală în luna achiziției. Înregistrare: 604 „Cheltuieli privind materialele nestocate" = 401, fără a mai fi necesară urmărirea ca mijloc fix.
• Economie administrativă: nu mai există fișă de mijloc fix, nu mai există calcul lunar de amortizare, nu mai există declarare în D101 ca mijloc fix de valoare mică.

Exemplul 2 — Utilaj 18.000 lei cu amortizare superaccelerată (2026)

O societate plătitoare de impozit pe profit achiziționează și pune în funcțiune în septembrie 2026 un utilaj nou (subgrupa 2.1, durata normală 8–12 ani, aleasă 10 ani), în valoare de 18.000 lei.

• Depășește pragul de 5.000 lei → se tratează ca mijloc fix amortizabil.
• Societatea optează pentru amortizarea superaccelerată (disponibilă doar în 2026).
• Anul 2026: deducere fiscală = 65% × 18.000 lei = 11.700 lei
• Anii 2027–2035 (9 ani rămași): deducere anuală = 35% × 18.000 lei ÷ 9 ani = 700 lei/an
• Față de amortizarea liniară normală (1.800 lei/an timp de 10 ani), în primul an se deduc fiscal cu 9.900 lei mai mult, reducând semnificativ baza impozabilă pentru 2026.

Exemplul 3 — Bun existent în patrimoniu, valoare 3.200 lei, neamortizat integral la 31.12.2025

O societate deținea la 31 decembrie 2025 un mijloc fix cu valoarea de intrare de 3.200 lei, pus în funcțiune în 2024, cu o durată de 4 ani, din care amortizase 800 lei. Valoarea rămasă de amortizat: 2.400 lei.

• OUG 8/2026 nu se aplică retroactiv → bunul continuă să fie amortizat pe durata rămasă de 3 ani.
• Amortizare anuală rămasă: 800 lei/an timp de 3 ani.
• Nu se trece valoarea rămasă integral pe cheltuieli în 2026.

Pentru a identifica corect grupa și durata normală de funcționare a mijloacelor fixe din patrimoniul entității tale, consultă Catalogul de mijloace fixe 2026 — versiunea actualizată conform HG 2139/2004, cu toate grupele, subgrupele și duratele normale de funcționare.