Declararea venitului și a impozitelor în 2018 pentru activități independente și alte venituri extrasalariale

Declararea și plata taxelor se poate face atât de către platitorul de venit cât și de persoana fizică, două metode foarte diferite intre ele, care au suferit schimbari majore anul acesta prin OG 18/2018. Pentru a reduce confuzia în rândul contribuabililor, datorită acestor modificări, este necesară o sinteză cât mai exactă a acestui subiect.

Impozitul și dacă este cazul și contribuțiile venitului aferent, se declară ori de către plătitorul de venit printr-o metodă numită reținere la sursă, ori de către persoana fizică, prin declararea personală, o dată pe an, prin “Declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice”, în funcție de tipul de activitate în care se încadrează venitul.

Astfel avem două metode total diferite, care se exclud una pe alta. Însă dacă venitul net anual cumulat care a fost reținut la sursă este mai mare decât plafonul de 12 salarii minime brute (22800lei), persoana fizică are totuși obligația depunerii declarației unice și plata contribuțiilor aferente după cum va fi prezentat în continuare.

Pentru a afla mai multe despre definirea și modul de impozitare a veniturilor extrasalariale citiți articolul: Impozitarea în 2018 a veniturilor din activități independente, drepturi de autor, chirii, dividende, activități agricole și alte surse.

Declararea de către persoana fizică prin declarația unică

Contribuabilii, care desfășoară activități, în mod individual (persoană fizică) sau într-o formă de asociere fără personalitate juridică (PFA, II, CMI, PFI etc.), ce nu implică reținerea la sursă de către plătitorul de venit:

• din activități independente,
• din cedarea folosinței bunurilor (cu excepția arendei),
• venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură,
• din alte surse,

sunt obligați să depună declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice, pentru venitul realizat în anul precedent și pentru cel estimat a se realiza în anul curent, indiferent dacă în anul fiscal anterior au înregistrat pierderi, până la data de 15 martie, conform art.120 alin.1 pentru venitul estimat și conform art.122 alin.1 pentru venitul realizat.

Pentru persoanele care au desfășurat activități ce au implicat reținerea la sursă de către plătitorul de venit a impozitelor în anul precedent și nivelul venitului cumulat net anual din toate sursele și din toate categoriile de venit a depașit plafonul de 12 salarii minime brute (22800lei), au obligația depunerii declarației unice pentru declararea venitului realizat, calcularea contribuțiilor și plata lor până la data de 15 martie, conform art.170 și art.148 și art.122 alin.1.

Declarația unică se completează pentru fiecare sursă din cadrul fiecărei categorii de venit. Pentru veniturile realizate într-o formă de asociere, venitul declarat va fi venitul net/pierderea distribuită din asociere.

Declarația unică se depune o singură dată pe an și se folosește și pentru venitul realizat în anul precedent și pentru cel estimat în anul curent.

Venitul estimat

Toți contribuabilii care încep o activitate în cursul anului fiscal, pentru care impozitul nu se reține la sursă,  sunt obligați să depună declarația unică în termen de 30 de zile de la data producerii evenimentului, art.120 alin.2.

Deși nu este obligatoriu, pentru cei cu reținere la sursă, există opțiunea de a estima în cursul anului un nivel de venituri din categoriile cu reținere la sursă. Această opțiune se folosește pentru a putea face plăți anticipate și eșalonate odată cu obținerea veniturilor și a nu face o singură plată considerabilă anul următor, cu mult după obținerea veniturilor, când la acea dată poate interveni incapacitatea de plată, datorită volumului mare de lichidități ce vor fi folosite pentru plata datoriei.

Venitul realizat

La data depunerii declarației unice se declară venitul realizat și se calculează impozitul și contribuțiile de plată pe tot anul anterior. Termenul este 15 martie și pentru depunerea declarației unice și pentru plata taxelor.

În cazul în care au existat estimări, se vor recalcula taxele și se va face plata sau se va restitui diferență dintre impozitul calculat în baza venitului realizat și cel estimat anterior.

Contribuabilii care realizează venituri pentru care impozitul nu se reține la sursă, pentru care impozitul se determină în sistem real și care în cursul anului fiscal își încetează activitatea sau intră în suspendare temporară a activității, au obligația de a depune declarația unică pentru declararea veniturilor realizate, în termen de 30 de zile de la data producerii evenimentului, conform art.120 alin.5.

Venitul realizat pentru cei cu activități ce implică reținerea la sursă reprezintă sumele declarate de către plătitorii de venit.

Venitul realizat pentru cei ce nu au avut activități cu reținere la sursă, poate fi calculat în funcție de categoria de activitate, prin sistem real sau prin normă de venit.

Calcularea venitului in sistem real

Venitul net anual care se determină în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, ca diferență între venitul brut și cheltuielile deductibile efectuate în scopul realizării de venituri.

În cadrul art.68 din Codul Fiscal sunt definite: venitul brut la alin. 2, cheltuielile deductibile limitat la alin. 5, cheltuielile nedeductibile la alin. 7. În mare parte regulile de deductibilitate sunt reglementate la fel ca și cele de la calculul impozitului pe profit la un SRL.

Calcularea venitului în sistem real impune, persoanelor care le-au realizat, obligația ținerii unei forme de contabilități, fie în partidă simplă, fie în partidă dublă.

Contribuabilii pentru care determinarea venitului anual se efectuează în sistem real au obligația să completeze Registrul de evidență fiscală pentru persoanele fizice, reglementat prin OG 3254/2017. Registrul de evidență fiscală se completează anual cu totalul veniturilor și totalul cheltuielilor efectuate în anul curent, pentru întreaga perioadă de activitate desfășurată. Se ține evidența într-un singur registru, dar pe fiecare categorie de venit, astfel încât venitul brut și cheltuielile deductibile determinate anuale să corespundă cu cele înscrise în declarația unică.

Calcularea venitului prin normă de venit

Categorii de activități care sunt impozitate în baza normei de venit:

• producție, comerț, prestări de servicii;
• cedarea folosinței bunurilor pentru proprietățile cu mai mult de 5 camere de cazare;
• activități agricole;

Ministerul Finanțelor Publice elaborează nomenclatorul activităților pentru care venitul net se poate determina pe baza normelor anuale de venit și variază în funcție de tip și de localitatea de reședință, cu excepția activităților agricole.

Normele de venit pentru activitățile agricole, precum și datele necesare calculului acestora se stabilesc de către entitățile publice mandatate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pe baza metodologiei aprobate prin hotărâre a Guvernului, și se publică de către direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, până cel târziu la data de 5 februarie a anului pentru care se aplică aceste norme de venit.

În cazul impozitării în baza normei de venit, impozitul se calculează ca fiind 10% din valoare normei, sau prin cumularea normelor.

În cazul în care un contribuabil desfășoară o activitate inclusă în nomenclatorul normelor de venit dar și o altă activitate independentă, venitul net anual se determină în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, conform art.69 alin.7.

Contribuabilii care desfășoară activități pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit au obligația să completeze numai partea referitoare la venituri din Registrul de evidență fiscală și nu au obligația ținerii evidenței contabile, conform art.69 alin.8.

Contribuabilii pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit și care în anul fiscal anterior au înregistrat un venit brut anual mai mare decât echivalentul în lei al sumei de 100000 EUR, începând cu anul fiscal următor au obligația determinării venitului net anual în sistem real. Cursul de schimb valutar utilizat pentru determinarea echivalentului în lei al sumei de 100000 EUR este cursul de schimb mediu anual comunicat de Banca Națională a României, la sfârșitul anului fiscal, conform art.69 alin.9.

Declararea prin reținere la sursă

Pentru persoanele fizice care realizează venituri din:

• drepturi de proprietate intelectuală,
• din investiții,
• din activități independente în baza contractelor de activitate sportivă,
• din arendă,
• din premii și jocuri de noroc,

pentru care impozitul se reține la sursă, plătitorul de venit are obligația să calculeze, să declare, să rețină valoarea impozitelor și a contribuțiilor (dacă este cazul și pentru acestea) din suma plătită persoanei fizice și sa o vireze la bugetul de stat în termenul legal, în numele persoanei fizice.

Declararea taxelor se face prin declarația D112 care se depune lunar și prin recapitulativa D205 care se depune până pe 31 ianuarie anul următor, conform art.132 (noul termenul pentru depunerea D205). Termenul pentru depunerea D112 și plata taxelor este 25 luna următoare, ca la salarii (vezi art.174 alin.20 sau art.151 alin.21).

De ce D112 și nu D100?

Datorită modificărilor fiscale recente, nu există încă un articol care să stipulează că declararea impozitului pe venit reținut la sursă se face prin D112 lunar, însă luând în considerare art.174 alin.2, care se referă la reținerea contribuției de asigurări sociale de sănătate și art.151 alin.2, care se referă la reținerea contribuției de asigurări sociale, implicit, impozitul pe venit se va declara la fel ca și contribuțiile, asemănător cu declararea impozitului pe salarii.

Până la intrarea în vigoare a OG 18/2018 pe 23 martie 2018, impozitul pe venit se declara lunar în D100 (cumulat, fără a se specifica CNP-ul persoanelor), iar la începutul anului următor prin declarația D205, se facea o recapitulare a impozitelor, unde se specificau și CNP-urile persoanelor fizice. O dată cu intrarea OG 18 în vigoare, se pune în discuție obligația de reținere și a contribuțiilor, astfel modul de raportare se schimbă din D100 în D112 (pentru a se specifica și CNP-urile, astlfel persoanele fizice să poată fi asigurate la sănătate în cursul anului), prin introducerea articolelor 151 si 174. Însă s-a omis introducerea unui articol specific și pentru impozitul pe venit.

Entitățile care nu au salariați, însă care trebuie sa declare impozitul pe venit și contribuțiile aferente activităților enumerate mai sus, D112 se poate depune făra a schimba vectorul fiscal prin inregistrare cu salariați. Declararea acestor venituri extrasalariale, se face într-o secțiune specială, diferită decat cea de salarii din declarație. Astfel serverul ANAF va face validarea, chiar dacă în vectorul fiscal nu sunt trecute contributiile sociale.

În funcție de nivelul veniturilor vs. plafonul de 12 salarii minime brute și de numărul de surse de venit pentru o persoana fizică, există mai multe cazuri de calculare și declarare a taxelor.

Este clar că impozitul pe venit se va reține chiar dacă nivelul veniturilor sunt sub plafonul de 12 salarii minime brute, sau îl depășesc, însă contribuțiile nu se rețin obligatoriu.

Cazul 1 – Nivelul veniturilor estimate sau realizate în cursul anului, la unul sau mai mulți plătitori de venit, este sub plafon

În cazul acesta, nu există obligativitatea plății contribuțiilor de catre persoana fizică, astfel nu se vor reține de niciun plătitor de venit, conform art.170 și art.148.

Se reține doar impozitul pe venit care se declară în D112 și se plătește lunar, iar până pe 31 ianuarie anul următor se depune și recapitulativa D205.

Persoana fizică nu are obligația depunerii declarației unice anul următor.

Cazul 2 – Nu au fost estimate venituri sau au fost estimate la un nivel sub plafon și nivelul veniturilor realizate în cursul anului, la unul sau mai mulți plătitori de venit, este peste plafon

Art.174 alin.7, care se referă la contribuțiile de asigurări sociale de sănătate, iar art.151 alin.7 care se referă la contributiile de asigurări sociale, specifică că în acest caz contribuțiile se vor declara și se vor plăti personal de catre persoana fizică prin declarația unică până la 15 martie anul următor.

Plătitorul de venit va reține doar impozitul pe venit care se declară în D112 și se plătește lunar, iar până pe 31 ianuarie anul următor se depune și recapitulativa D205.

Cazul 3 – Veniturile estimate și realizate în cursul anului, la unul sau mai mulți plătitori de venit, sunt peste plafon

Art.174 alin.5 și 6, care se referă la contribuțiile de asigurări sociale de sănătate, iar art.151 alin.5 și 6 care se referă la contribuțiile de asigurări sociale, specifică că în acest caz plătitorul de venit are obligația să calculeze, să rețină și să plătească contribuțiile, precum și să le declare în D112 lunar. Prin contractele încheiate între părți se desemnează unul dintre plătitorii de venit în vederea calculării, reținerii și plății contribuțiilor prin reținere la sursă, în anul în curs. Nivelul contribuțiilor calculate și reținute la fiecare plată de către plătitorul de venit desemnat este cel stabilit de părți, până la concurența contribuției anuale datorate.

Exceptie! În cazul veniturilor din investiții (dividende, dobănzi etc.) contribuția de sănătate (pentru că doar asta se impune), nu se reține la sursă ci se declară personal de persoana fizică în declarația unică, conform art.174 alin.3. Este singura categorie de venituri la care împozitul se reține, dar contribuțiile nu.

Plătitorul de venit va reține impozitul pe venit care se declară în D112 și se plătește lunar, iar până pe 31 ianuarie anul următor se depune și recapitulativa D205.

Persoana fizică va depune declarația unică până la 15 martie anul următor prin care va declara venitul realizat, însă nu va avea nimic de plată.